Curs MikroTik Certified Network Associate (MTCNA) – Online Preînregistrat

CLI înseamnă interfață în linie de comandă. O comandă are o cale, o acțiune și, uneori, parametri. În /system identity print, calea este /system identity, iar print citește informația. Nu trebuie să înveți toate comenzile pe de rost; înveți să te orientezi și să verifici ce urmează să execuți. La final vei putea: Citești o comandă cu cale absolută. Folosești completarea, ajutorul și istoricul. Deosebești citirea de modificarea configurației.

O conexiune la Internet are mai multe piese: adresă pe WAN, rută implicită, adresă de gateway pentru LAN, rezolvare DNS și, de regulă, traducerea adreselor private. Le verificăm separat, ca să înțelegi unde se poate opri un pachet. La final vei putea: Identifici WAN și LAN. Verifici un client DHCP pe WAN, o adresă LAN și ruta implicită. Explici rolul masquerade și testezi separat IP și DNS.

Numele routerului te ajută să îl recunoști. Conturile stabilesc cine intră, iar serviciile stabilesc prin ce metodă. Aceste trei elemente trebuie verificate împreună, înainte de a restrânge accesul. La final vei putea: Setezi o identitate recognoscibilă. Explici utilizatorii, grupurile și drepturile. Restrângi administrarea fără să pierzi accesul.

RouterOS este software-ul de rețea. RouterBOOT este firmware-ul de pornire al hardware-ului compatibil. Actualizarea unuia și actualizarea celuilalt sunt operații distincte. Înainte de un upgrade, identifici versiunea, arhitectura și pachetele. La final vei putea: Identifici pachetele și arhitectura. Pregătești un upgrade cu revenire. Separi versiunea RouterOS de firmware-ul RouterBOOT.

Backup-ul binar și exportul text sunt două unelte diferite. Backup-ul ajută la recuperarea unui dispozitiv. Exportul îți permite să citești și să adaptezi configurația. Niciun fișier nu trebuie considerat verificat doar pentru că apare în Files. La final vei putea: Salvezi un backup și un export. Explici limitele fiecăruia. Revizuiești un .rsc înainte de import.

Resetarea schimbă configurația. Netinstall reinstalează RouterOS printr-o procedură separată. Alegerea depinde de problemă: o adresă greșită nu justifică automat reinstalarea dispozitivului. La final vei putea: Alegi între corectare, resetare și reinstalare. Identifici ce poate șterge fiecare procedură. Pregătești recuperarea accesului după operație.

Încheiem modulul construind o imagine clară a routerului de laborator: ce dispozitiv este, cum îl administrezi, ce configurație are și cum revii dacă o schimbare nu funcționează. La final vei putea: Aplici metoda observă–schimbă–verifică. Demonstrezi accesul LAN și conectivitatea autorizată. Pregătești documentația pentru următoarele module.

DHCP oferă automat o adresă și parametri precum masca, gateway-ul și DNS-ul. Același router poate fi client DHCP pe WAN și server DHCP pe LAN. Sunt două roluri pe două segmente diferite. La final vei putea: Explici succesiunea Discover–Offer–Request–ACK. Separi clientul WAN de serverul LAN. Identifici pool, network, server și lease.

Calculatorul alege destinația IP, dar pe un segment Ethernet trebuie să trimită cadrul către o adresă MAC. ARP află asocierea dintre IPv4 și MAC pentru vecinul din același segment. Pentru o destinație din altă rețea, vecinul imediat este de obicei gateway-ul. La final vei putea: Explici rolul ARP în rețeaua locală. Citești tabela ARP. Deosebești modurile enabled, reply-only și disabled.

Vei configura un LAN mic și vei urmări drumul de la cererea DHCP până la comunicarea cu gateway-ul. Scopul este să explici fiecare rezultat, nu doar să obții o adresă. La final vei putea: Construiești un serviciu DHCP simplu. Transformi o alocare într-o rezervare. Diagnostichezi lipsa adresei și lipsa accesului la gateway.

Un bridge unește porturi la nivelul cadrelor Ethernet. Dispozitivele din același domeniu Layer 2 pot comunica fără rutare între ele. Routerul poate avea o adresă pe bridge pentru administrare și pentru rolul de gateway. La final vei putea: Explici bridge-ul și învățarea adreselor MAC. Adaugi porturi la un bridge. Așezi adresa LAN pe interfața potrivită.

Un AP poate uni clienții radio cu LAN-ul cablat. O stație care transportă mai multe dispozitive din spatele ei are nevoie de un mod de bridging compatibil. Simplul fapt că stația se asociază nu dovedește transportul transparent al tuturor adreselor MAC. La final vei putea: Separi AP, station și station-bridge. Verifici compatibilitatea pachetelor radio. Testezi un client aflat în spatele stației.

Această lecție completează programa de bază și pregătește modulul Firewall. Un cadru comutat între două porturi nu urmează automat același traseu cu un pachet rutat între două subrețele. Mai întâi identifici calea, apoi alegi filtrul. La final vei putea: Deosebești traficul comutat de traficul rutat. Explici efectul use-ip-firewall. Verifici contoare și accelerare înainte de concluzii.

Construiești un LAN simplu, observi învățarea MAC și documentezi rolul RSTP fără a provoca o buclă necontrolată. La final vei putea: Configurezi un bridge și două porturi. Demonstrezi învățarea MAC. Identifici o buclă într-o schemă.

Rutarea alege următorul hop pentru un pachet destinat altei rețele. Routerul caută o rută pentru adresa de destinație. Mai întâi contează prefixul cel mai specific; distance ajută la alegerea între rute candidate comparabile. La final vei putea: Deosebești rutele conectate, statice și învățate dinamic. Explici ruta implicită. Citești flag-urile împreună cu legenda afișată.

O rută statică spune routerului prin ce vecin poate ajunge la o rețea. Pentru o conversație ai nevoie și de drumul de întoarcere. De aceea o configurație aparent corectă pe R1 poate să nu fie suficientă. La final vei putea: Adaugi o rută statică pentru o rețea distantă. Alegi un next-hop accesibil. Verifici returul și originea rutelor dinamice.

Vei lega două LAN-uri prin două routere. Laboratorul nu are nevoie de Internet sau NAT. Fiecare router trebuie să cunoască rețeaua din spatele celuilalt. La final vei putea: Construiești o topologie cu două routere. Configurezi rute în ambele sensuri. Localizezi o întrerupere prin teste succesive.

O rețea radio folosește un mediu comun. Standardul, banda și lățimea canalului descriu posibilități, dar debitul real depinde de clienți, semnal, interferențe și timp radio. Începem cu diferența dintre rata radio afișată și viteza unei aplicații. La final vei putea: Recunoști 802.11a/b/g/n/ac din programă. Separi frecvența, canalul și lățimea canalului. Interpretezi orientativ semnalul și lanțurile radio.

Access Point-ul oferă rețeaua radio, iar stația se asociază la ea. Pregătești securitatea înainte să activezi serviciul. Adresarea IP și accesul la Internet se verifică după asociere, ca etape separate. La final vei putea: Identifici meniul wireless sau wifi. Configurezi AP și stație compatibile. Verifici asocierea înaintea testelor IP.

Parola și criptarea protejează legătura radio. Listele MAC controlează potriviri după adrese, dar nu înlocuiesc autentificarea criptografică. Regulile se citesc în ordine, împreună cu comportamentul implicit și eventualele suprascrieri. La final vei putea: Separi criptarea de filtrarea MAC. Explici Access List și Connect List. Interpretezi default authentication și default forwarding în driverul legacy.

Vei urmări separat asocierea, securitatea, adresarea și aplicația. Registration Table arată stațiile asociate. Instrumente precum Snooper ajută observația radio, dar disponibilitatea și efectul lor depind de driver. La final vei putea: Citești Registration Table. Măsori un transfer local. Folosești scanarea fără a pierde administrarea.

Firewall-ul evaluează pachetele după reguli. Pentru a alege regula potrivită, începi cu întrebarea: pachetul merge la router, trece prin router sau este creat de router? Apoi verifici starea conexiunii și ordinea regulilor. La final vei putea: Separi input, forward și output în firewall filter. Explici accept, drop, reject și log. Recunoști new, established, related și invalid.

Politica input protejează routerul. Politica forward controlează tranzitul dintre rețele. Address List grupează adrese pentru reguli mai ușor de citit, dar simpla înscriere într-o listă nu blochează și nu permite trafic. La final vei putea: Separi politica routerului de politica de tranzit. Folosești o listă de adrese într-o regulă. Testezi accesul permis și accesul refuzat.

NAT modifică adrese și uneori porturi. Source NAT schimbă sursa, iar destination NAT schimbă destinația. Traducerea, permiterea prin firewall și drumul de întoarcere sunt verificări separate. La final vei putea: Separi chain-urile srcnat/dstnat de acțiuni. Alegi între masquerade și src-nat. Explici port forwarding și redirect.

FastTrack poate reduce procesarea anumitor conexiuni, dar ocolește unele mecanisme. Dacă o coadă sau un contor nu vede traficul așteptat, trebuie să verifici traseul și accelerarea înainte de a modifica limitele. La final vei putea: Explici rolul FastTrack. Identifici fluxurile care trebuie excluse pentru QoS. Compari teste cu aceleași condiții.

Vei demonstra ce este permis și ce este refuzat într-o rețea de laborator. Un firewall se validează prin trafic real și prin regulile care îl tratează. La final vei putea: Documentezi o politică simplă. Verifici input, forward și NAT. Interpretezi contoarele pentru un flux nou.

O coadă gestionează traficul care trece efectiv prin ea. În Simple Queue, target identifică utilizatorul sau rețeaua vizată. Valorile upload/download se citesc din perspectiva target-ului. Limita nu poate crea bandă pe care legătura nu o are. La final vei putea: Alegi un target precis. Separi limit-at de max-limit. Explici condiția de activare a burst-ului.

PCQ creează subcozi după un classifier. Pentru distribuție pe utilizator, adresa sursă identifică uzual upload-ul, iar adresa destinație identifică download-ul. Alegerea classifier-ului decide ce înseamnă un utilizator în acest mecanism. La final vei putea: Alegi classifier-ul potrivit sensului. Explici pcq-rate și pcq-limit. Configurezi o coadă pentru o rețea de test.

Vei compara traficul fără limită, cu o limită individuală și cu împărțire PCQ. Păstrezi aceleași endpointuri și schimbi un singur mecanism pe rând. La final vei putea: Măsori upload și download. Verifici că traficul parcurge coada. Compari unul și doi clienți activi.

PPP este o familie de mecanisme pentru legături punct la punct. În RouterOS, profilul oferă parametri comuni, secret-ul definește utilizatorul local, iar Active arată sesiunile stabilite. Autentificarea și criptarea sunt proprietăți distincte. La final vei putea: Separi profile, secrets și active. Explici local-address și remote-address. Pregătești un pool fără suprapuneri.

PPPoE transportă PPP peste Ethernet. Clientul descoperă un concentrator, se autentifică și negociază parametrii legăturii. Poți avea o sesiune funcțională fără Internet dacă lipsește rutarea ori politica necesară. La final vei putea: Explici descoperirea și sesiunea PPPoE. Configurezi clientul și serverul în laborator. Verifici service-name și adresele negociate.

Programa include PPTP și SSTP. Le studiem separat: PPTP este o tehnologie veche, nepotrivită pentru protecția unei implementări noi. SSTP transportă PPP peste TLS și cere verificarea certificatului și a identității serverului. La final vei putea: Recunoști rolurile client/server PPTP din programă. Explici diferența dintre PPP și transportul criptat. Pregătești un client SSTP cu validare TLS.

Construiești o sesiune PPPoE și introduci o singură eroare controlată. Vei separa lipsa descoperirii de eșecul autentificării și de lipsa unei rute. La final vei putea: Verifici pool, profil și utilizator. Diagnostichezi un refuz de autentificare. Documentezi starea înainte și după corecție.

Un instrument răspunde la o întrebare precisă. Ping verifică răspunsuri ICMP, traceroute oferă indicii despre traseu, iar Profiler arată utilizarea CPU pe categorii. Niciunul nu dovedește singur că o aplicație funcționează complet. La final vei putea: Alegi instrumentul potrivit simptomului. Testezi de aproape spre departe. Separi CPU, trafic și succesul aplicației.

Monitorul de interfață arată traficul total, Torch descompune traficul observabil, iar Graphing păstrează un istoric local. SNMP permite colectare externă. The Dude este o aplicație separată, prezentă în programa istorică; documentația curentă MikroTik o prezintă ca produs retras din dezvoltare, fără actualizări noi. Îi studiem rolul, fără a cere o instalare nouă. La final vei putea: Alegi între trafic instantaneu și istoric. Urmărești clientul înainte de NAT. Explici colectarea SNMP și rolul unui sistem de monitorizare.

O alertă trebuie să spună ce s-a schimbat și de ce contează. Netwatch urmărește o probă către o țintă, iar clientul e-mail transportă notificarea. O probă eșuată nu demonstrează automat că întreaga conexiune la Internet a căzut. La final vei putea: Explici up/down pentru o probă Netwatch. Separi transportul SMTP de livrarea mesajului. Proiectezi o alertă fără repetări inutile.

Încheiem cursul pregătind un incident pe care alt administrator îl poate înțelege și reproduce. Un raport bun include topologia, versiunea, pașii și rezultatele reale. Fișierul de suport completează observațiile; nu le înlocuiește. La final vei putea: Citești și filtrezi logurile. Explici supout.rif, autosupout.rif și viewer-ul de suport. Redactezi un raport fără date inutile.